Cum împarți utilitățile cu chiriașul, inclusiv la mijlocul lunii

Chiria e simplă: aceeași sumă, în fiecare lună. Utilitățile sunt altă poveste. Facturile vin la date diferite, acoperă perioade care nu se potrivesc cu luna calendaristică, iar la mutare o factură cuprinde zile din perioada ta și zile din perioada chiriașului. Ghidul îți arată cum stabilești din contract cine plătește ce, cum ții evidența și cum împarți corect o factură la intrarea sau la ieșirea chiriașului.

Legea spune puține lucruri concrete despre utilități la închiriere, așa că aproape totul se stabilește prin contract. Unde există o regulă, ghidul trimite la articol; legăturile spre surse sunt la finalul paginii. Restul sunt recomandări practice, nu obligații legale.

Ce spune legea

• Chiriașii contribuie la cheltuielile pentru iluminatul, încălzirea și curățenia părților comune ale clădirii și la celelalte cheltuieli pe care legea le pune în sarcina lor (Codul civil, art. 1.829 alin. (2)).
• Chiriașul folosește locuința cu prudență și diligență și o restituie, la final, în starea în care a primit-o, minus uzura cauzată de vechime (art. 1.799 și 1.821).
• Pentru impozit: dacă chiriașul plătește cheltuieli care, prin lege, sunt ale proprietarului, valoarea lor se adaugă la venitul tău brut din chirie (Codul fiscal, art. 84 alin. (1)). Utilitățile pe care le consumă chiriașul și pe care le plătește el, conform contractului, nu sunt chirie; dacă ai o situație la limită, întreabă la ANAF.

În rest, contractul decide. De aceea merită scris cu grijă (vezi ghidul despre contract).

Pe numele cui rămân contractele cu furnizorii

Ai, în mare, două variante.

1. Contractele rămân pe numele tău, iar chiriașul îți dă banii. E varianta cea mai des întâlnită la închirieri scurte sau medii. Avantaj: nu schimbi nimic la furnizori, iar la plecarea chiriașului totul rămâne la tine. Dezavantaj: tu plătești furnizorul și recuperezi banii de la chiriaș, deci ai nevoie de o evidență clară a facturilor și a încasărilor.

2. Chiriașul plătește direct la furnizor. Facturile pot rămâne pe numele tău, iar chiriașul le plătește online, sau poate prelua contractul de furnizare, dacă furnizorul permite asta. Avantaj: nu mai treci banii prin mâna ta. Dezavantaj: dacă chiriașul nu plătește, restanța rămâne legată de locuința ta, iar uneori de numele tău. Cere periodic dovada plății.

Oricare ar fi varianta, scrie în contract:

• lista utilităților pe care le plătește chiriașul;
• cine primește facturile și în cât timp i le trimiți, dacă le primești tu;
• termenul în care îți dă banii, dacă plătești tu;
• cum se împarte prima și ultima factură (vezi mai jos).

Întreținerea la asociația de proprietari

Lista de întreținere amestecă, de obicei, cheltuieli legate de folosirea locuinței (apă, căldură, curățenie, lift) cu cheltuieli care țin de proprietate, cum ar fi fondul de reparații sau lucrările la clădire. Pe primele le plătește în mod obișnuit chiriașul, pentru că el folosește locuința. Pentru celelalte, stabilește prin contract cine le plătește. Dacă le plătește chiriașul, iar legea le pune în sarcina ta, valoarea lor se adaugă la venitul din chirie (Codul fiscal, art. 84 alin. (1)).

Anunță asociația câte persoane locuiesc în apartament după mutarea chiriașului, pentru că unele cheltuieli se împart pe persoane.

Cum împarți o factură la mijlocul lunii

Problema apare de două ori: când chiriașul se mută și când pleacă. O factură de gaz pentru perioada 1–31 martie, când chiriașul a intrat pe 15 martie, acoperă și zilele tale, și zilele lui. Sunt trei metode obișnuite.

1. După indexuri: cea mai corectă

Pentru utilitățile cu contor (curent, gaz, apă), citești indexul în ziua predării și îl treci în procesul-verbal. Consumul chiriașului e diferența dintre indexul de la sfârșitul perioadei de facturare și indexul de la predare.

Exemplu. Factura de curent acoperă perioada 1–31 martie, cu un consum de 300 kWh și o valoare de 360 de lei. La predare, pe 15 martie, contorul arăta 12.480 kWh, iar la sfârșitul lunii 12.660 kWh.

• consumul chiriașului: 12.660 − 12.480 = 180 kWh;
• partea chiriașului: 180 ÷ 300 × 360 = 216 lei;
• partea ta: 360 − 216 = 144 de lei.

Metoda împarte proporțional cu consumul și componentele fixe ale facturii (abonament, taxe fixe). Pentru un calcul foarte exact, componentele fixe se pot împărți separat, după zile.

2. După zile: cea mai simplă

Când nu ai indexuri, de exemplu la internet, salubritate sau o factură estimată, împarți proporțional cu numărul de zile.

Exemplu. Factura de internet e de 50 de lei pentru luna martie, de 31 de zile. Chiriașul a intrat pe 15 martie, deci a folosit internetul 17 zile (15–31 martie):

• partea chiriașului: 50 × 17 ÷ 31 = 27,42 lei;
• partea ta: 50 − 27,42 = 22,58 lei.

Metoda e corectă pentru costurile fixe. Pentru consum e doar o aproximare: în zilele în care locuința a stat goală, consumul real a fost probabil mai mic.

3. După consumul estimat între două citiri

Dacă nu ai citit contorul exact în ziua mutării, dar ai două citiri, una înainte și una după, poți estima indexul din ziua mutării împărțind consumul dintre citiri pe zile.

Exemplu. Pe 1 martie contorul de apă arăta 520 m³, iar pe 31 martie 550 m³: 30 m³ în 30 de zile, adică 1 m³ pe zi. Pentru predarea din 15 martie, indexul estimat e 534 m³, iar consumul chiriașului până la 31 martie e 16 m³.

E o estimare, deci scrie în contract sau în procesul-verbal că o acceptați amândoi.

Ce alegi

Pentru curent, gaz și apă, citirea contorului în ziua predării e cea mai sigură metodă: faceți împreună o fotografie a fiecărui contor. Pentru internet, televiziune sau alte abonamente, împărțirea pe zile e suficientă. Scrieți metoda în contract, ca să nu o negociați la fiecare mutare.